Ca răspuns unor preocupări manifestate public cu privire la situaţia patrimoniului cultural din Roşia Montană, Ministerul Culturii este în măsură să facă următoarele precizări.
Ministerul Culturii nu a semnat vreodată un „Acord cu compania” aşa cum se sugerează în unele luări de poziţie. Domnul Ministru Daniel Barbu s-a referit constant în intervenţiile publice din ultimele zile la documentul „Acord privind unele masuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roșia Montană” promovat de Guvernul Romaniei și trimis spre dezbatere Parlamentului României.
In ceea ce priveşte „lista experţilor Ministerului Culturii” care au efectuat cercetări detaliate sistematice la Roşia Montană, vă comunicăm că cercetarea patrimoniului cultural a început la Roşia Montană în anul 2000, iar din anul 2001 a fost instituit prin Ordin al Ministrului Culturii „Programul Naţional de Cercetare Alburnus Maior” care a vizat în special cercetarea arheologică preventivă a siturilor arheologice din întreg perimetrul proiectului minier. Astfel, un număr de peste 40 dintre cele mai reputate instituţii de specialitate din ţară şi din străinătate au pus în practică măsuri de cercetare şi salvgardare a patrimoniului cultural în conformitate cu prevederile legale. Aceste reputate instituţii sunt:
MUZEE:
Muzeul Național de Istorie a României (București)
Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei (Cluj-Napoca)
Muzeul Național al Unirii (Alba Iulia)
Muzeul Civilizației Dacice și Romane (Deva)
Muzeul Național al Satului Dimitrie Gusti (București)
Complexul Național Muzeal ASTRA (Sibiu)
Complexul Muzeal Bucovina (Suceava)
Muzeul de Istorie “Iulian Antonescu” (Bacău)
INSTITUTE DE CERCETARE:
Academia Românã – Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan” București
Academia Română – Institutul de Arheologie şi Istorie a Artei (Cluj-Napoca)
Institutul Național al Monumentelor Istorice (București)
Institutul de Arheologie Sistemicã (Alba Iulia)
Institutul de Memorie Culturalã (București)
UNIVERSITĂȚI:
Universitatea din București, Facultatea de Istorie
Universitatea Babeș-Bolyai (Cluj-Napoca)
Universitatea de Arhitectură “Ion Mincu” (București), Centrul de Cercetare Proiectare Executie şi Consulting Bucureşti S.R.L.
Universitatea “1 Decembrie 1918” Alba Iulia
INSTITUŢII ŞTIINŢIFICE EUROPENE:
Centre National de la Recherche Scientifique (Franţa)
Technische Universität München (Germania)
Université Toulouse Le Mirail (Franţa)
CENTRE DE CERCETARE:
Centrul Român de Utilizare a Teledetecției în Agricultură (București)
Centrul de pregătire, instruire permanentă și management al culturii (București)
ENTITĂȚI PRIVATE SPECIALIZATE:
OPUS – Atelier de arhitectură (București)
ASAR GRUP (Deva)
GRUP CORINT (Alba Iulia)
KAMOS (Cluj-Napoca)
BLIPSZ (Cluj-Napoca)
Urban Synapse (Alba Iulia)
GeoEcoMar (Bucuresti), Gei-PROSECO (București), NHN EcoInvest (București), Intel91 (București), INTERGIS (București), Doris Art (București)
AUDIT:
Eddie O’HARA – COMISIA EUROPEANA
Gifford (UK)
Oxford Archaeology (UK)
Giles QUARME AND ASSOCIATES (UK)
Denis RODWELL (UK)
Grupul Independet pentru Monitorizarea Patrimoniului Cultural de la Roșia Montană (RO)
Aproape 400 specialiști, din diverse discipline, au depus eforturi pentru cercetarea, salvarea prin înregistrare şi expunere muzeistică a patrimoniului arheologic din Roşia Montană, un caz încă singular în politicile de patrimoniu ale României. Pentru siturile cu descoperiri arheologice comune Daciei romane, Comisia Naţională de Arheologie a aprobat eliberarea certificatelor de descărcare de sarcină arheologică (i.e. terenul nu mai are statut juridic de protecţie şi este „redat activităţilor economice” în concordanţă cu prevederile legii), iar pentru descoperirile cu semnificaţie ridicată în context local s-a impus modificarea proiectului minier şi conservarea in situ dupa cum urmează:
Zone protejate cu valori arheologice – peste 31ha (Carpeni: 23,3 ha, complexul de galerii Cătălina-Monuleşti, Piatra Corbului: 5,4 ha, Tău Găuri: 3 ha, Jig Văidoaia) – documentaţiile de urbanism sunt în curs de avizare
Zone de protecţie a valorilor arhitecturale şi urbanistice – peste 144ha (Centrul lstoric: 137ha, Biserica Greco-Catolică: 4ha şi zona Primăriei actuale: 3ha) – documentaţiile de urbanism sunt în curs de avizare
Zona pentru care nu s-a eliberat încă un certificat de descărcare de sarcină arheologică este zona Orlea. Zona este propusă spre exploatare începând cu anul 8 al proiectului, adică peste cel putin 12 ani de acum inainte, şi doar dacă cercetările arheologice preventive ce vor fi efectuate până atunci vor permite descărcarea de sarcină arheologică.
Acestor specialişti, cu precădere arheologi, li se adaugă un număr semnificativ de reputaţi arhitecţi, urbanişti şi restauratori care au prezentat autorităţii competente centrale sau deconcentrate atât documentaţii de urbanism pentru crearea zonelor protejate, cât şi documentaţii de restaurare a peste 100 de clădiri din centrul istoric al Roşiei Montane.
Referitor la nominalizarea experţilor care au participat din partea Ministerului Culturii la discutarea „Acordului” înaintat de către Guvern Parlamentului, aceştia fac parte din structurile ministerului şi au vegheat, conform atribuţiilor lor de serviciu, la punerea în aplicare a totalităţii măsurilor de protejare şi conservare a patrimoniului cultural, aşa cum au rezultat din însuşirea integrală a concluziilor din documentaţiile prezentate de specialişti şi instituţiile de mai sus, potrivit prevederilor legale în vigoare.
Măsurile concrete de salvare şi punere în valoare a patrimoniului cultural din Roşia Montană cuprinse în „Acord” sunt următoarele:
“Art. 5 – Investiţii în patrimoniul cultural
(1) Părţile convin că Investitorul este obligat să asigure o investiţie totală de 100 milioane USD pentru proiecte de conservare, amenajare şi revitalizare a patrimoniului cultural, din care:
a) 70 milioane USD în zona perimetrului Roşia Montană; şi
b) 30 milioane USD contribuţie pe durata de viaţă a proiectului la patrimoniul cultural naţional în vederea susţinerii cercetării, restaurării, conservării, punerii în valoare şi promovării turistice a patrimoniului cultural naţional, imobil, mobil şi imaterial, a siturilor arheologice şi a monumentelor istorice.
(2) În vederea atingerii obiectivelor prevăzute la alin. (1) lit. a) de mai sus, Investitorul se obligă:
a) să continue finanţarea necesară pentru ca activităţile derulate în ultimii 10 ani de cercetare în detaliu a patrimoniul cultural al Roşiei Montane (situri arheologice, galerii, construcţii valoroase, etnografie şi patrimoniu imaterial) pentru ca aceste activităţi să se realizeze conform celor mai bune standarde în domeniu în toate componentele patrimoniului cultural naţional sus-menţionate;
b) să respecte toate dispoziţiile legale privind protejarea, conservarea şi punerea în valoare a patrimoniului cultural;
c) să respecte prevederile Protocolului privind descoperirile întâmplătoare în toate etapele de dezvoltare a proiectului, urmând ca orice descoperire arheologică apărută cu prilejul efectuării lucrărilor miniere specifice proiectului să fie evaluată de autorităţile competente, care vor decide şi măsurile ce se impun potrivit legii;
d) să amenajeze pentru vizitare trei zone cu lucrări miniere subterane şi de suprafaţă reprezentative pentru toate perioadele istorice şi tehnicile de exploatare. Astfel, vor fi amenajate la standard de vizitare în siguranţă următoarele zone cu galerii romane, medievale si moderne: Cătălina-Monuleşti (unde s-au descoperit celebrele tăbliţe cerate care au făcut faimoasă comuna Roşia Montană si sisteme complexe cu roţi hidraulice romane pentru evacuarea apei subterane), Piatra Corbului (unde există urme de exploatare cu foc şi apă), precum şi Jig Văidoaia (unde s-au evidenţiat camere de exploatare minieră la suprafaţă din perioada modernă şi contemporană);
e) să amenajeze un parc arheologic de 18 hectare, pe dealul Carpeni, unde s-au descoperit în timpul cercetărilor arheologice locuinţe de epoca romană cu hipocaust (încălzire în pardoseală);
f) să restaureze monumentului funerar de la Tăul Găuri şi sa amenajeze parcul arheologic;
g) să amenajeze un complex muzeal al mineritului reprezentativ pentru centrul şi sud-estul Europei, în care să pună în evidenţă toate descoperirile arheologice şi obiectele reprezentative pentru istoria şi devenirea localităţii; acesta va cuprinde spaţii amenajate pentru a oferi o cât mai atractivă prezentare a istoriei miniere din zonă, galerii romane amenajate pentru vizitare şi replici ale unor mecanisme tehnice sau obiective greu accesibile in teren;
h) să restaureze toate clădirile monument istoric din localitate (41 clădiri) şi să restaureze/amenajeze centrul istoric al Roşiei Montane (peste 300 case) conform standardelor in vigoare, păstrând specificul local şi istoric, dar aducându-le la standarde de confort şi siguranţă moderne;
(i) să se ocupe de punerea în valoare în scop turistic a obiectivelor reprezentative de patrimoniu, inclusiv prin lucrări de infrastructură, care vor cuprinde, fără limitare: construirea de drumuri de acces şi de facilităţi de cazare şi masă; pietruirea drumurilor conform perioadei istorice reprezentative în care au fost construite; îngroparea reţelelor electrice şi de telecomunicaţii; asigurarea locurilor de parcare pentru comunitatea locala şi turişti; refacerea şi dezvoltarea reţelelor edilitare; şi
(j) să organizeze un circuit turistic integrat al tuturor acestor situri istorice.
(3) Suma de 30 milioane USD prevăzută la alin. (1) lit. b) va fi gestionată contabil de către RMGC, iar detaliile privind obiectivele (situri din zone de interes arheologic prioritar şi monumente istorice de grupă valorică A), sumele alocate fiecăruia dintre acestea şi momentul alocării urmează să fie stabilite împreună cu Ministerului Culturii pe bază de protocol. În cazul în care preţul mediu de vânzare anual al aurului se va situa în faza de exploatare propriu-zisă cel puţin la nivelul mediu anual de 1.500 USD/uncie, suma investiţiei prevăzute la alin. (1) lit. b) va fi majorată la nivelul de 50 milioane USD. Majorarea investiţiei va opera începând cu exerciţiul financiar anual următor celui în care s-a realizat atingerea plafonului sus menţionat. Obiectivele de realizat ca urmare a majorării sus menţionate vor fi stabilite de Ministerul Culturii şi investitor printr-un act adiţional la protocolul menţionat anterior.
(4) RMGC este obligat să asigure, pe întreaga durată a lucrărilor de construire şi exploatare
aferente Proiectului, toate resursele financiare necesare şi să ia măsurile care se impun pentru a asigura supravegherea arheologică.
(5) RMGC suportă toate costurile necesare pentru finalizarea cercetării arheologice preventive a terenurilor cu patrimoniu arheologic reperat, anterior solicitării autorizaţiei de construire pentru terenurile respective şi va prezenta rapoartele de cercetare arheologică Ministerului Culturii sau serviciilor sale publice deconcentrate, după caz.”
În acest fel:
Obiectivele de patrimoniu sunt asigurate în afara perimetrului proiectului minier, sunt cercetate, conservate şi incluse în planuri de restaurare şi valorificare turistică;
S-a modificat proiectul minier și s-au asigurat zonele de protecție pentru valorile de patrimoniu;
Prin eventuala dezvoltare a proiectului minier se va asigura finanţarea restaurării patrimoniului cultural și stabilizarea economică a comunităţii.
Ministerul Culturii constată că dezbaterea în jurul problematicii patrimoniului cuprinsă în proiectul Roşia Montană a căpătat o încărcătură pasională menită să treacă cu vederea situaţia in situ, şi invită pe toţi cei interesaţi de participarea la o asemenea dezbatere, să studieze cu atenţie documentele promovate de Guvern, ca şi realitatea de la Roşia Montană.
În privinţa înscrierii Roșiei Montane pe Lista Tentativă sau Indicativă a Patrimoniului Mondial UNESCO, Ministerul Culturii face următoarele observații:
– Nu există în arhiva Ministerului Culturii un dosar de nominalizare redactat potrivit procedurilor recomandate de UNESCO. Din analiza proceselor verbale ale Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice nu reiese că un asemenea dosar ar fi fost vreodată supus avizării.
– În conformitate cu Ghidul operațional pentru implementarea Convenției pentru protejarea patrimoniului mondial cultural și natural UNESCO, inițiativa transmiterii propunerii de nominalizare pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO aparține în exclusivitate, comunității locale, care trebuie să își asume, să aprobe și să susțină în totalitate acest proiect. De exemplu, Ministerul Culturii a oferit asistență tehnică și financiară municipiilor Sibiu și Târgu Jiu în vederea realizării unor dosare de acest tip, ca urmare a inițiativei acestora.
– La nivelul organismelor consultative UNESCO, incluse și în Convenția pentru protejarea patrimoniu mondial cultural și natural UNESCO (1972), recte ICOMOS (Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor), UICN (Uniunea Mondială pentru Natură) și ICCROM (Centrul Internațional de Studii pentru Prezervarea și Restaurarea Bunurilor Culturale) nu există recomandări omogene și pertinente cu privire la justificarea criteriilor de selecție pe Lista Patrimoniului Mondial UNESCO, pe care situl de la Roșia Montană ar trebui să le îndeplinească, în conformitate cu cele prevăzute în Ghidul operațional UNESCO menționat mai sus. De exemplu, situl nu respectă criteriul integrităţii şi al autenticităţii, urmare a consecințelor exploatărilor istorice (haldele de steril), iar în interiorul localităţii, prin inserţiile de blocuri în epoca comunistă, ce au afectat autenticitatea sitului, criteriu fundamental luat în calcul la înscrierea pe Lista Patrimoniului Mondial.
– Patrimoniul de suprafață de la Roșia Montană este alcătuit exclusiv din monumente de grupă valorică B. Patrimoniul subteran, de valoare arheologică, are vocația de a fi recunoscut ca parte a patrimoniului mondial, după ce va fi cercetat, conservat și pus în valoare. Această operațiune presupune un efort financiar important. Dacă un asemenea efort va fi depus în anii următori, există perspectiva ca Roșia Montană să se califice în viitor pentru a fi luată în discuție ca sit de importanță mondială UNESCO.
Opiniile specialiştilor şi experţilor independenţi sunt preţioase şi merită ascultate. Cu trei condiţii: să fie fundamentate ştiinţific, să fie independente de factori străini de sfera academică şi să nu varieze în funcţie de circumstanţe exterioare problematicii patrimoniului. Semnalăm, cu titlu de exemplu, schimbarea diametrală de poziţie a cel puţin doi specialişti (ARA, Stefan Bâlici şi Virgil Apostol) care, în mai multe documente prezentate şi avizate în anul 2002 de către Ministerul Culturii sub forma PUG-ului Roşia Montană, susţineau dezvoltarea Proiectului Minier. Atât domnul Ştefan Bâlici cât şi domnul Virgil Apostol, prin intermediul societăţii OPUS Atelier de Arhitectura S.R.L., în urma contractelor ori subcontractelor încheiate cu societatea Roşia Montană Gold Corporation, au prestat numeroase servicii în favoarea acesteia, în perioada de timp cuprinsă între anii: 2001-2006, în vederea realizării următoarelor documentaţii:
“Completarea documentaţiei pentru P.U.G. Roşia Montană – Studiu de restructurare a centrului istoric Roşia Montană”; (Anexa 1)
“Completarea documentaţiei pentru P.U.G. Roşia Montană – Studiu de arhivistic”, (Anexa 2)
„Completarea documentaţiei pentru P.U.G. Roşia Montană, Studiu de peisaj” (Anexa 3)
Iată CONCLUZIA acestor documente, evident diferită de actuala poziţie a semnatarilor:
„starea actuală a patrimoniului:
Dispariţia industriei miniere tradiţionale în anii ’50 şi dispariţia proprietăţii private în domeniul exploatării aurifere, precum şi iniţierea exploatării de suprafaţă din anii ‘70 au condus la modificări ale peisajului, la modificarea structurii şi ocupaţiilor populaţiei, la părăsirea şi degradarea unor construcţii industriale tradiţionale, la degradarea sau chiar demolarea unor construcţii sau ansambluri, printre care unele de reală valoare de patrimoniu. Implantarea fără discernământ a unor locuinţe colective (blocuri) a contribuit şi mai mult la alterarea unor zone valoroase ale ansamblului urban. Potrivit Studiului condiţiilor de mediu pentru lucrările de explorare geologică din zona Roşia Montană realizat de Agraro-Consult S.A. în colaborare cu Institutul de Cercetare pentru Epurarea Apelor Reziduale S.C. Prospecţiuni S.A., ICECHIM şi Apele Române, mediul ambiant este puternic afectat de activităţile miniere desfăşurate de-a lungul timpului cu implicaţii asupra apei râului Roşia, Arieş şi a solului. Lipsa legăturilor rutiere dintre localităţile comunei, transportul în comun asigurat sporadic, condiţiile economice precare contribuie la izolarea comunei Roşia Montană de contextul economico-social naţional.
Cum valoarea sitului rezida în organicitatea rezultată din modul unic de intercondiţionare a reliefului cu funcţiunile specifice şi cu adaptarea perfectă a rezolvărilor urbanistic-arhitecturale, caracteristici sedimentate de-a lungul unei mari perioade de timp, păstrarea situaţiei din anii ’50 ar fi putut conduce astăzi la înscrierea cu succes a localităţii Roşia Montană în integralitatea ei ca un sit clasat în categoria ”peisajelor culturale”.
„Aşa cum arată însă situaţia actuală, o asemenea încadrare nu mai este posibilă. Mai mult, aşa cum rezultă din inventarierile valorilor de patrimoniu naţional şi local, din cercetarea sociologică şi din cercetarea de teren, degradarea localităţii este un proces progresiv şi, în cazul păstrării condiţiilor actuale, vom asista neputincioşi la dispariţia întregii localităţi, nu numai a elementelor de valoare.[…]”
[extras din documentul Completarea documentaţiei pentru P.U.G. Roşia Montană; Studiu de restructurare a centrului istoric Roşia Montană. Executant: S.C. OPUS – ATELIER DE ARHITECTURĂ S.R.L., Bucureşti, 2002], […p.38-39]
Este evident, în această lumină, că pericolul real pentru patrimoniul cultural naţional îl reprezintă formularea de poziţii publice, uneori în numele unor organizaţii profesionale, ce nu răspund criteriilor consecvenţei şi imparţialităţii şi nici nu rezistă la confruntarea cu realitatea de pe teren. Patrimoniul naţional nu ar trebui să devină obiectul unor afirmaţii necritice şi nesincere, ci miza unui consens relativ, întemeiat pe argumente raţionale, ce pot fi verificate empiric.
Tonul pe care ar trebui să se desfăşoare orice conversaţie articulată pe tema patrimoniului cultural se cuvine a fi unul al responsabilităţii, moderaţiei şi lucidităţii. Transformarea patrimoniului într-o temă conjuncturală, cu inflexiuni politice şi ideologice, utilizarea ei ca o sursă de vizibilitate publică pentru unele persoane şi asociaţii poate aduce notorietate unora, dar nu şi beneficii patrimoniului însuşi.
Ministerul Culturii mulțumește tuturor celor care, în ultimele două săptămâni, și-au manifestat interesul, uneori pasional şi nu pe deplin informat, față de situația patrimoniului de la Roșia Montană și își arată recunoștința față de minerii de la Roșia Montană care, de doisprezece ani, sub controlul și îndrumarea specialiștilor, au realizat efectiv operațiunile de explorare și conservare a unei părți a patrimoniului arheologic minier de o excepțională importanță. Ministerul Culturii atrage atenția că această muncă a specialiștilor şi minerilor în serviciul națiunii poate fi reversibilă. Galeriile romane şi tereziene degajate astăzi riscă, în lipsa alocării de fonduri substanțiale, să fie abandonate și să redevină inaccesibile, așa cum au fost până în anul 2001.
Într-adevăr, patrimoniul de la Roşia Montană trebuie salvat! Ministerul Culturii înţelege să o facă cu responsabilitate politică, prin recursul la competenţă profesională şi prin identificarea de surse viabile şi stabile de finanţare. Roşia Montană nu poate fi salvată în pieţe şi pe bloguri. Roşia Montană va fi cu adevărat salvată la Roşia Montană, localitate din judeţul Alba cu 2 656 de locuitori şi un patrimoniu excepţional ce aşteaptă încă să fie scos la iveală, conservat şi protejat.
